Am plecat in cautarea unui nou continent si an descoperit pe drum fericirea.
Am gasit-o in lucruri mici; In florile de pe drum, in briza marii, in sunetul valurilor, in zborul unei pasar care s-a indurat sa ma ridice si pe mine in spatele ei.
Am gasit-o intr-un satuc cu oameni saraci, cu fete uscate de vant si mainile innegrite de la munca; de hainele lor parca smulsese timpul. Casele lor – 2,3 capite de fan in care cineva parca decupase o usa – nu mai aveau mult si se daramau. Ei stateau afara in jurul unui foc, radeau si erau fericiti, nu le pasa de lumea exterioara, si chiar daca nu mai mancasera de zile bune se intelegeau intre ei.
Am gasit fericirea intr-un iaz, in care pestii inotau linistiti, fara sa auda sau sa vada lumea de la suprafata: murdara , innorata, galagioasa, plina de fum.
Insa nu am gasit fericirea intre muntii uriasi de beton si metal, intre cioburile de sticla inaltate pana la cer, in tot acest nul pe care noi il numim metropola.