like a statue

Stau in fata ta, deschisa, dar tu nu ma vezi, nu ma simti. Te uiti la mine la fel cum te uiti la lutul rece. Nu prezint niciun interes, nu ma cunosti. Vreau sa ma doresti mai mult decat ca pe un simplu tablou, nu sunt doar un decor sters. Ma modelezi cum vrei, ma atingi cu mainile mari si albe, dar tot ce simt e o raceala care imi da fiori. Te uiti prin mine si nu realizezi. Nu vorbesti, nu zambesti, abia daca respiri. Si desi sunt in fata ta, reflectia mea nu trece de zidurile groase ale universului tau. Linistea alunga atat jena, cat si sentimentele. Atmosfera e goala si insipida. Cu toate acestea aerul devine tot mai greu de respirat. Si cand ma uit la tine, vreau sa-ti simt mainile peste tot corpul meu, sa-ti simt buzele mari peste ale mele, sa-ti simt respiratia pe gat si caldura corpului amestecandu-se cu esenta mea. Dar intotdeauna esti atat de departe incat pari mai real in vis decat in realitate. Si ma resemnez cu acest destin deformat. Tu iti continui viata, in care eu nu sunt decat un perete gol. Povestile noastre s-au intersectat, fara sa aiba totusi nicio tangenta. Si cu toate ca prezenta ta a schimbat radical viata mea, eu nu sunt nimic mai mult decat o foaie alba, o amintire goala, un gand neinceput pentru tine. Vreau ca macar o singura data, sa vezi dicolo de invelisul de statuie cu care ma acopera ochii tai si sa stii ca noi doi am fost.

By I.